Este o zi Sfanta de duminica, matinala. Sunt Ingeri care ne trezesc, ne infuenteaza pozitiv, inspirandu-te de departe. Este o dimineata rece de iarna, cu un peisaj pitoresc, glacial. Sunt in camera de zi singura. Sotul meu doarme, iar eu citesc, meditez. Acum s-a luminat de ziua asa ca, mi-am permis sa ridic roleta, si sa privesc minunatul tablou din fata casei noastre; lacul care este trecut in istoria slovena, muntii, cerul…
O frumusete care-ti imbata si incanta sufletul. Le-am schitat, caricaturat in blocul meu de desen; doar ca-mi lipsesc culorile, penelul si acuarelele. M-a trezit Ingerul D-lui inainte de ora cinci, ora Sloveniei. Cand am iesit in curtea casei noastre sa respir aer curat, am simtit mirosul de tamaie proaspata, cu adevarat. Am facut o paralela si m-am regasit undeva, intr-o capela sfanta. Cine sa si fost, daca nu Ingerul D-lui, sa tamaieze curtea socrului meu, daca nu Preotul Sfant,
Profetul sfant, Suveranul naturii?
M-am reintors in dormitor, incercand sa adorm dar fara succes.Stand in veghere, meditand, am inceput sa interpretez ceea ce m-a trezit.
Visul a fost asa de real, atat de viu ca as fi vrut sa nu inceteze.
Am vazut lucruri atat de frumoase. Se facea ca eram in Romania, in locurile natale din copilarie. Eram intr-un lan mare de grau neidentificat, apoi m-am mutat in alta parte in Ardeal aproape de casa tatalui meu. Am vazut o plantatie de vita de vie care incepea din fundul gradinei noastre, dincolo de canal. Intre canal si plantatie era o distanta de vreo douazeci de metri.
Plantatia incepea din dreptul gradinei noastre dincolo de canal in partea stanga care duce spre Aurica lui Hodoc si pana la jumatatea pamantului agrar de langa Crisul Alb; cu alte cuvinte din ambele parti ale plantatiei erau distante de douzeci de metri. Era atat de frumoasa plantatia de struguri, atat de reala, de bogata, incat nu ma mai saturam s-o privesc. Eram asa de fericita de ceea ce vedeam, era ca si un izvor nesecat de har, ma simteam implinita privind aceea plantatie plina de rod din fundul gradinii noastre …
Apoi se facea ca eram ca un inger, am inceput sa ma inalt, sa plutesc in eter, oprindu-mi privirea spre o noua descoperire: un lan mare, mare de grau. Era atat de frumos, de sanatos, de bogat. Ce senzatie !
Holdele era pline gata de recolta, spicele erau atat de inalte, aveau o culoare vie pe care nu o pot reda; decat accentua intr-un eventual tablou.
Apoi privirea mi s-a oprit spre o portiune din lan; am vazut un vartej al spicelor de grau, rascolite ca dupa o furtuna. M-am oprit din calatoria mea si am vazut grupuri de fete-femei, si grupuri de feciori-barbati in acel lan, care isi alegeau fiecare perechea, iubitul-iubita, inlantuindu-se, iubindu-se, tremurand. Si visul a continuat implicandu-ma si pe mine.
O, nu M-atinge, Miriam, caci inca
n-am fost …acolo sus…la Tatal Meu…
Šalom Lahem! Eu sunt! Cel care vine!
Eu sunt! Cel rastignit! Cel din mormant!
Pe Tatal meu Il va cunoaste-oricine.
Toata puterea-n cer si pe paman
Mi-a dat-o El. Acum luati Duh Sfant!
(Taine-Costache Ioanid)
Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe caprioarele si cerboaicele de pe camp:
Nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea! (Cantarea Cantarilor 2:7)
ILEANA STANKA VICIC
________________________________________________
Vicic, Ileana Stanka (n.1964). Scriitoare română din Slovenia. Poetă religioasă, de structură post-modernă
